Beranger
de Grigore Alexandrescu
Moartea faimosului batran Beranger, anonsata de jurnale, a lasat un desert anevoie de implinit in stralucitul cerc al literaturii franceze. El ridicase poezia populara la demnitatea epopeii in canturile alese in care a celebrat victoriile Imperiului, si pe omul predestinat care a ridicat Franta la culmea marirei: inteligenta si inima, sentimentul patriei si al umanitatii respir in eleganta stilului si in energia expresiilor. Popolul francez recunoscator l-a inconjurat in tot cursul vietei de respect si iubire, si aparitia modestului poet pe ulitile Parisului a dat adesea pricina in demonstratiile entusiaste. Hotararea Imparatului Napoleon al III-lea de a inmormanta pe Beranger cu pompa cuvenita si cu cheltuiala din lista civila, cand Parisul si Franta intreaga s-ar fi asotiat bucuros in aceasta, ni se pare, ca sa zicem asa, plata unei datorii de familie ce onoreaza deopotriva pe poet si pe imparat.
Dar nu numai poetul, ci si omul era mare in Beranger. Legat din junetea sa de barbatii care au jucat cele mai importante role politice, el s-ar fi putut bucura de dignitati si de posturi ce i-au fost adesea oferite: modest insa in viata sa, el a petrecut totdeauna o viata retrasa, inchizand intr-un cerc marginit dorintele unei marginite vieti. "Daca Beranger ar fi voit - zice u mare scriitor ce l-a cunoscut si l-a pretuit - daca Beranger ar fi vrut, el ar fi fost politicul cel mai desavarsit din epoca noastra: justete de idee, finete de talent, temeinicie de judecata, inaltime de punct de vedere, intindere de orizon, dignitate de scop, moralitate de mijloace, sange rece in turburari, amor pentru popol, dispret pentru popularitate, groaza de anarsie, ura pentru demagogi, mila pentru utopisti, statornicie si moderatie in caracter tot se unea intr-insul ca sa faca pe acest om rar capabil de rolul de consilier intim al libertatii" ... si mai la vale "el era din acei doi-trei oameni ce produce un secol si care au picioarele pe aceasta tina, inima in acest popol, dar capul mai presus de ceata pamantului si de negurile omenesti."
Dupa aceste cuvint confirmate de autoritati competente, orice am adaoga din partea noastra ar fi fara importanta. Ne pare rau numai a o asemenea lauda nu poate veni la socoteala acelora care cred sau cel putin zic ca geniul literar este incompatibil cu capacitatea politica, rezervandu-si pentru dumnealor, care nu sint geniuri in nici un fel, monopolul exclusiv al politicei si dreptul de a conduce lumea la perfectia si fericirea la care adesea au condus-o.
Concordia, 25 iulie 1857.
Beranger
Aceasta pagina a fost accesata de 2437 ori.
