Scrisoare catre Gazeta Transilvaniei

Scrisoare catre Gazeta Transilvaniei

de Grigore Alexandrescu


Domnule redactor! In no. 2 al foliei dumneavoastre, vorbind despre jurnalurile romanesti, ziceti ca Propasirea sau Foaia stiintifica din Moldova e primita si in tarile austriacesti. Un lucru ce nu se afla in fiinta nu poate fi primit nicairi, domnul mieu; dar se cede ca dumneavoastra nu stiti pa acolo nimic despre soarta acelei foi si prin urmare ma socotesc dator ca roman a va expune pe scurt urmatoarea imprejurare:
Acea gazeta nu mai traieste! Acea gazeta s-a dat obstescul sfarsit inca din anul incetat. Schepticii, carora le place a gasi pricini la toate intamplarile omenesti, pretind ca foile publice cad din mai multe pricini: unile, caci nu au cititori si prin urmare abonati, care si aceasta vine sau din pricina redactorilor, ce nu stiu sa scrie, sau din pricina publicului, care nu e deprins cu citirea; si altele, caci redactorii scriu mai bine decat ar trebui, sau, ceea ce este tot una, caci spun lucruri ce nu sint slobode.
Cit despre mine, supus credincios al preainaltei Porti si fatalist cu deosebire, imi place a crede ca tot ce se intampla, atat staturilor cat si gazetelor, e hotarat in cartea veciei.
Cuvintele pe care imi sprijin parerea le trag chiar din intamplarea Foiei stiintifice. In tari unde scrierile trec prin tensura, o gazeta nu sa poate osandi pentru articole ce nu sint iertate si Foia Moldovei s-a poprit tocmai pentru acest cuvint. Sint vreo sapte luni de cind d. Negruzzi, a publicat intr-insa o veche novela intitulata Tudorica, jucatorul de carti. In acea novela, dupa cum poate stiti, dracu juca o rola secondare, ce sa vede ca nu i-au fost pe plac: dar ca un drac a tacut multa vreme, pina cind a gasit prilejul a-si razbuna, si minia lui, cazind atit asupra autorului cit si asupra redactorilor, a izbutit sa le inchiza jurnalu prin mina dulcilor jandarmi, care sint oamenii cei mai morali din lume.
Aceasta e, domnule, pricina de nu sa mai vede Foaia Moldovei. Dar un lucru poprit nu este totdeauna si mort, si nadejdea ce insoteste totdeauna pe om ne face sa credem ca acel jurnal curind sau tarziu va incepe iar cu o noua putere dobandita din lunga-i odihna.


Gazeta Transilvaniei, 22 februarie 1845




Scrisoare catre Gazeta Transilvaniei


Aceasta pagina a fost accesata de 1241 ori.
{literal} {/literal}