Bursucul si vulpea

Bursucul si vulpea

de Grigore Alexandrescu


Bursucului ii venise rindul si el sa domneasca
Peste un pogon de tufe, in padurea parinteasca,
Pe marginea unei ape. Rigatul ii era mic
Si acei ce il vazura
Toti intr-o unire zic
Ca nu era alt nimic
Decit o miniatura.
Dar riga voiajase,
Si-n streinatate-aflase
Ca un bursuc domnitor,
Ce va sa-si faca un nume
Mare si faimos in lume,
E neaparat dator
Sa ia un tron de marire,
Sa dea porunci pe ostire,
Chiar de n-ar avea soldati,
Caci astfel obisnuiesc
Toti acei care domnesc,
Duci sau regi sau imparati.
Asa el si slobozi
Patru ordine de zi
intr-acest chip redijate:
"Catre armiile noastre de linie si de mare,
Cavalerii, infanterii si-artileriei usoare,
Poruncim… si celelalte."
O porunca din acestea, nu stiu cum s-a intimplat,
De vint a fost aruncata
in tara invecinata,
Unde domnea leopardul; acest domn s-a ingrijat
Vazind ca bursucul are
Armie asa de mare;
Spre a fi inca mai sigur, el intr-acolo porni
Pe ministru Dinafara, pe vulpe, si-i porunci
Sa saluteze pe printul, dar in taina-a spiona
Si a trage cu urechea, dar mai ales a afla
Cum merg trebile p-acolo, cit e de primejdios
Si cita armie tine vecinul sau cel paros.
Sfirsindu-se ambasada, vulpea inapoi veni,
Se infatisa la curte, se inchina si vorbi:
"Porunca am implinit;
Cu ochii-mi le-am vazut toate,
Si poti dormi linistit,
Fara sa ai griji desarte,
Caci toate acele armii de linie si de mare,
Cavalerii, infanterii si artilerii usoare
Nu sint alt, poti fi prea sigur, pestritule imparat,
Decit un soldat pe apa si o luntre pe uscat."

Vanitatea e mic vitiu, dar cu buna-ncredintare,
Ea adesea ne expune la ridicol foarte mare.

1863




Bursucul si vulpea


Aceasta pagina a fost accesata de 1379 ori.
{literal} {/literal}