Castorul si alte lighioni
de Grigore Alexandrescu
Mai multe lighioane, locuind intr-o vale,
Erau des vatamate d-un iute riu vecin,
Care, iesind cu zgomot din malurile sale,
Strica vizunii, cuiburi, si traiul lor cel lin.
Ele dar s-adunara
Si mult se consultara,
Ce fel ar putea face,
Si prin care mijloace
Stavila ar opune
L-acea inecaciune.
"Frati - zise un castor,
Zidar de soiul lui -
Eu asta socotesc,
De mi-eti da ajutor,
Sa m-apuc sa cladesc
Zid tare de pamint si apei sa-l opui."
- "Bravo! bine-ai gindit,
Strigara toti pe loc;
Esti patriot vestit
Si mare dobitoc."
Castorul incintat,
Far-a mai zabovi,
S-apuca de lucrat,
Dar nu fu ajutat,
Si pre rau izbuti,
Caci riul furios,
De multe ploi umflat,
Izbi s-azvirli jos
Pamintul inaltat.
Atunci ceilalti fugind
Pe mester blestemau
Si toti il defaimau
Zicind: "Ce ticalos,
El a pricinuit
Raul ce s-a-ntimplat,
Pentru ca a cercat,
in neroada-i dorinta,
Lucru peste putinta;
Eu l-am povatuit,
Dar nu m-a ascultat,
Si de aceea noi
Tragem aste nevoi".
Adeseaori virtutea asa se pretuieste:
Orice nobila fapta, orice dreapta-ncercare,
Pentru-al multimei bine s-a tarei aparare,
Miseii o defaima, daca nu izbuteste.
Romanul, 22 aprilie 1858
Castorul si alte lighioni
Aceasta pagina a fost accesata de 1796 ori.
