Catarul ce-si lauda nobilitatea

Catarul ce-si lauda nobilitatea

de Grigore Alexandrescu


Catirul unui parinte
Cu proastele lui cuvinte
Nobletea isi lauda,
Zicind fara incetare
Ca de o virtute mare
Exempluri muma-sa da,
Ca ea a fost la razboaie,
Ca la cutare bataie
Singura a biruit,
Si ca l-a ei privire,
Oricare om cu simtire
De tot raminea uimit;
De aceea se cuvine
Oamenii sa i se-nchine,
Domnul catir socotea;
Si uitind a sa rea stare,
Parinteasca naintare
La lumina tot scotea.
Dar cum se sfirsi nobletea?
Cind ii veni batrinetea.
La risnita el fu pus,
Unde, prost, in scapatare,
De tatal sau, magar mare,
El aminte si-a adus.

Curierul romanesc, 31 iulie 1832





Catarul ce-si lauda nobilitatea


Aceasta pagina a fost accesata de 1260 ori.
{literal} {/literal}