Iepurele, ogarul si copoiul

Iepurele, ogarul si copoiul

de Grigore Alexandrescu


Calitatile noastre cele mai laudate
Ne sint ades in lume drept crime reprosate;
Aceasta se intimpla de cite ori prin ele
Oprim executarea intentiilor rele.
Iepurele odata
Fu tras la judecata
De un ogar. in tufe atuncea prezida
Copoiul, si sentinte fara apel el da.
Ogarul catre el asa se adresa
si-n limba lui striga:
"O, tu ce prezidezi senatul cel ciinesc,
Te rog sa ma asculti: eu viu sa jeluiesc
De acest ticalos,
Ce sufletul mi-a scos.
Caci vrind a-l intilni, pe deal sau pe cimpii,
El fuge parc-ar fi gonit de vijelii;
s-apoi n-alearga drept,
Cu el sa poti da piept,
Ci merge tot cotis
si sare curmezis;
C-un cuvint, n-are pas, nici umblet crestinesc.
Dar ce sa mai vorbesc,
Cind chiar maria-ta, d-o fi cum am aflat,
Ai fost adeseaori de dinsul inselat?"
"Destul - latra atunci copoiul cafeniu -
Pe el nici il ascult, purtarile-i le stiu,
Orice pentru el crez, si iata-l osindit
Sa fie jupuit.
Carnea va raminea pentru judecator,
Iar labele vor fi pentru jeluitor."

Romania literara, 16 aprilie 1855




Iepurele, ogarul si copoiul


Aceasta pagina a fost accesata de 1094 ori.
{literal} {/literal}