Mielul murind
de Grigore Alexandrescu
Fiu al unui berbece care de mult murise,
Un miel se bolnavise,
Muscind din intimplare
O-nveninata floare
Sau iarba, nu sa stie;
Destul ca a lui moarte
Nu mai era departe.
Acum el isi facuse datoriile toate
Cite si le fac mieii in ceasul cel cumplit.
Muma-sa cu durere
incepuse sa zbiere;
il saruta, sirmana, plingind necontenit,
Si-i zicea: "Ce mi-e buna viata fara tine?
Cui ma lasi, fatul meu?
Spune tata-tau, draga, ca viu curind si eu,
Caci pe aceasta lume nu mai astept vrun bine!"
"Dar ce sa-i raspunz, mama - intreba micul miel -
De-mi va face-ntrebare
Despre a turmei stare?
Tu stii bine ca el
Iubea mult sa vorbeasca
De dulaii din turma si de ceata lupeasca."
- "Spune-i ca turma toata zace de rea galbeaza;
Ca are sapte doctori ce prea rau o trateaza.
Mai spune-i ca ciobanul a pus pe un nepot,
Ce tata-tau-l cunoaste, ingrijitor la turme,
Ca sa stirpeasca-abuzul si relele sa curme;
Atita spune-i numai si-ntelege el tot."
Dupa acei din preajma care ii ocolesc,
Poti judeca prea lesne pe cei ce cirmuiesc.
Romanul, 17 februarie 1861
Mielul murind
Aceasta pagina a fost accesata de 2079 ori.
