Adio
de Grigore Alexandrescu
Pocit, faimos proconsol, model de tiranie,
Cumplita fie calea pe care ai plecat,
Cu apa consacrata prin somnul de vecie
Vom curati pamantul ce tu ai intinat.
Schelet fantasmageric, fiinta infernala,
Geroasa, trista-ti clima ea inca n-a produs
Jiganie mai cruda, o iazma mai fatala,
De cand soarele seara sa pleca la apus.
Dator este romanul a sa recunostinta
Monarhului ce tara cu tine inzestra,
Caci zelul tau salbatic, fanateca-ti silinta,
De gratia robiei pe robi chiar dezgusta.
Caci multi care-mprejuru-ti cersau a ta rinjire
Vrajmasi ai libertatiii, ce binele nu-l vor,
Nascuti erau sa fie cu tine in unire,
De nu umileai, crude, si chiar basetea lor.
Tiran omiopatic, cum nu des se gaseste,
Otrava prin otrava in noi ai vindicat,
O natie intreaga prin mine-ti multumeste
Si te proclam din parte-i al tarii Ipocrat.
A! Daca vom ajunge la tinta mult visata,
De voi trai atuncea (si-mi place sa o crez)
Tu vei avea, fii sigur, o statua bogata,
Al carii bust cu lanturi eu am sa-l decorez.
In jocul lor, copiii o vor scuipa in fata;
Si cand vreunui gide vom da numele tau,
Acel om se va crede nevrednic de viata,
Pierdut din omenire, batut de Dumnezeu.
Asa cand toamna rodul s-a copt in vii, gradina,
Taranul ce se teme de hotii zburatori
Pe ramuri inalta expuse la lumina
Scheletul cotofanei, cadavrul unei ciori.
Spectacolul goneste jivine rapitoare
De lacoma lor ceata ogorul e ferit.
Taranu-atunci profita d-a fetei lui sudoare,
E vesela natura si omul multumit.
Adio! lung adio! si fara revedere,
Departe, mult departe te du din viata mea,
Pustiul Siberiii te-asteapta cu placere,
Pamantul sa te-nghita si dracul sa te ia.
Adio
Aceasta pagina a fost accesata de 3006 ori.
