Fericirea

Fericirea

de Grigore Alexandrescu


O vedeti colo, colo in vale,
Unde natura vesel zambeste,
Unde pastorul zilele sale

In paza turmei le margineste?
Inima simpla, nevinovata,
Orice dorinta lesne-mplinita.
La camp simtirea e-adevarata,
La camp viata e fericita:
La camp, nadejdea zice, veniti,
In fericire de vreti sa fiti.
O vedeti colo, in palat mare,
Inconjurata de bogatie
Vedeti ce cinste, ce drepturi are,
Vedeti pe fruntea-i ce bucurie?
Relele-i fapte se schimb in bune,
Orice dorinta are-mplinirea,
Numai marirea toate supune,
Numa-n palaturi e fericirea.
Mariri, nadejdea zice, goniti,
In fericire de vreti sa fiti.
O vedeti colo, colo-n razboaie,
De steagul slavei falnic umbrita?
Ochii sunt groaznici, plini de vapaie,
De morti, de sangiuri sta ocolita;
Apara dreptul, legea, credinta,
Si rasplatirea-i e nemurire.
A! ce placuta e biruinta!
Ce fericire e la ostire!
Nadejdea zice: razboinici fiti,
De fericire daca doriti.

O vedeti colo, colo pe mare,
Cum isi increde soarta la vanturi,
Cum se preumbla fara-ncetare,
Si ce departe e de pamanturi?
Busola dr umul la pol i-arata,
Afla lumi noua, creste simtirea
Masoara-adancul, latimea toata:
Numai pe mare e fericirea.
Nadejdea zice: pe mari traiti,
In fericire de vreti sa fiti.
O vedeti colo,-n tara greceasca,
Azil al slavei s-al libertatii,
Fantoma mandra, urieseasca,
Unde-a scris Solon cartea dreptatii?
Frumoasa clima, ceruri senine,
Care insufla-n veci bucuria!
In aste locuri cit e de bine!
Ce fericire e in Grecia!
Nadejdea,-acolo, zice, traiti,
In fericire de vreti sa fiti.
O vedeti colo, colo departe,
In noru-acela ce se zareste?
A ! zice omul care la moarte,
Albit de zile, mahnit soseste:
Ca voi odata aveam greseala,
Dar al meu sange astazi e rece,
Astazi nadejdea nu mai ma-nseala:

Veti vedea singuri norul cum trece!
Pan-atunci insa, mergeti, goniti,
Norul acela unde-o zariti.




Fericirea


Aceasta pagina a fost accesata de 882 ori.
{literal} {/literal}