Multumirea

Multumirea

de Grigore Alexandrescu


Z ... in varsta de un an


Asa! Imi trimiti daruri, iubita copilita:
Abia esti de o palma, si vrei sa te slavesc!
De ochii tai albastri, de mica ta gurita,
In limba armoniei iti place sa vorbesc?

Eu nu stiu ce as face d-ai fi mai maricica,
Eu nu stiu ce as zice, nici cum te-as fi cintat,
Dar stiu cu-ncredintare c-as cere fara frica,
Drept plata ostenelei, un dulce sarutat.

Acum insa, adio dorinti amagitoare!
Cu astfel de moneda eu n-o sa fiu platit:
Cind tu pe scena lumei vei fi vesela floare,
De ani, dureri, de patimi ma vei gasi slabit.

Parca te vaz, frumoasa, de fluturi ocolita,
Zburdalnicei lor trupe de gratie zimbind,
Cununa modestiei pe fruntea-ti impletita,
A inimilor tineri slavire priimind.

Stiu bin c-al meu suflet e sfint, nu-mbatraneste
Ca as putea s-atuncea sa-ti spui ca te iubesc;
Dar trista rola joaca un sfint care traieste
In niste vechi ruine ce-abia se sprijinesc.

A! cel putin, copila, atunci adu-ti aminte
Ca-n leaganu-ti adesea te-am binecuvintat;
Asculta cu rabdare trezitele-mi cuvinte,
Zinbeste-mi citeodata, s-oi fi inestulat.

Iar daca vreun tinar, in dreapta-i jaluzie,
Se va mira d-atita nemeritat favor,
Zi-i: asta ma cunoaste din mica mea pruncie,
La tot e simt, ce-mi place, s-arata simtitor.

A fost in casa noastra la orce intamplare,
Ma mingaia adesea, il stiu de cind traiesc;
Cu tata-meu odata, el deserta pahare,
De mult au fost prieteni si inca se iubesc.




Multumirea


Aceasta pagina a fost accesata de 816 ori.
{literal} {/literal}