Nina

Nina

de Grigore Alexandrescu


Dupa atata cochetarie
Si necredinta si viclenie,
In sfarsit, Nino, simt ca traiesc.
Inima-mi astazi e izbavita

D-acea robie nesuferita;
Mai mult asupra-mi nu m-amagesc.
S-a stins in mine flacara toata:
Sub o manie neadevarata
Mai mult amorul nu e ascuns.
Daca in lipsa-ti esti pomenita,
Sau inainte-mi de esti slavita,
De tulburare nu sunt patruns.
Eu dor m in pace fara de tine;
Cand deschid ochii, cand ziua vine,
Nu esti dorinta-mi cea mai dintai.
Nu-mi mai insufli nici o gandire;
Fara placere, fara mahnire
Te las, te-ntampin, ma duc cand vii.
Nici ale mele lacrimi trecute,
Nici suvenire dulci si placute
Nu pot a face sa te doresc.
Cat mi-esti de scumpa poti vedea bine:
Fara de pizma, acum de tine
Chiar cu rivalu-mi pot sa vorbesc.
Fii cat de mandra, fii nempacata,
A ta mandrie e nensemnata
Ca si blandetea ce ai avea.
Nu-mi zic nimica vorbele tale,
Si nici ochii-ti nu mai au cale
Ca sa patrunza-n inima mea.

La al tau zambet, l-a ta manie
A mea mahnire sau bucurie
Nu pot nici creste, nici a slabi.
Cranguri stufoase, pesteri tacute,
Fara de tine imi sunt placute
Si iar cu tine pot a nu-mi fi.
Tu-mi pari frumoasa ca s-altadata,
Dar mai mult nu esti Nina ce-odata
Desavarsita eu o vedeam.
Dreapta gandire, ce tarziu vine,
Azi ma invata si vaz in tine
Greseli ce gratii atunci numeam.
Cand zdrobii lantul robiei mele,
Doamne! ce lupta, ce chinuri grele!
In mana mortii credeam a fi.
Dar in nevoie, cand omul are
Curaj statornic, pentr u scapare
Ce rau nu poate a suferi?
Asa din cursa primejdioasa
O pasarica simpla, fricoasa,
Prilej sa scape cand a gasit,
Pierzandu-si pene, ia masuri bune
Si-nvatatura de-ntelepciune
Sa se fereasca de ce-a patit.
Tu crezi ca poate tot te slaveste
Acela care inca vorbeste
De niste chinuri ce a cercat;
Dar insa astfel scapand din mare

Corabier ul fara-ncetare
Spune-n ce valuri el s-a aflat.
Acel razboinic ce biruieste
Dupa izbanda ne povesteste
Prin ce primejdii el a trecut;
Si robul slobod, dupa robie,
La toti arata cu bucurie
Lantul in care ani a zacut.
Iti arat starea-mi fara sfiala;
Vorbele mele n-au indoiala,
Ca sunt zadarnici sa nu gandesti;
Si orice-ai zice, fara-osebire,
Deloc nu-mi pasa, n-am multumire
Si stiu de mine ce fel vorbesti.
Nici frumusetea-ti prea laudata,
Nici viclenia-ti n-or gasi-ndata
Amorez astfel cum ma falesc.
Te pierd, dar soarta-mi rea nu imi pare,
Caci eu o alta inselatoare
Mai cu lesnire pot sa gasesc.





Nina


Aceasta pagina a fost accesata de 872 ori.
{literal} {/literal}