Nu, a ta dragoste

Nu, a ta dragoste

de Grigore Alexandrescu


Nu, a ta moarte nu-mi foloseste;
Nu asta jertfa eu n-am dorit;
Da-mi numai pacea care-mi lipseste,
Pacea adanca ce mi-ai rapit.
Ia-mi suferinte aspre, turbate,
De adanci chinuri vesnic izvor,

Zile amare, nopti tulburate,
Pline de tine, de-al meu amor.
In zadar ochii-ti arat iubirea
Ce esti departe de-a o simti;
In zadar chipu-ti poarta mahnirea,
Umbra durerii, ce m-amagi.
Sub asta masca vaz bucurie,
Vaz multumirea-ti sa patimesc,
Si orice-ai zice, vei ca-n vecie
Ceas de odihna sa nu gasesc.
Cunosc prea bine a mea greseala,
Dar cunostinta nu m-a-ndreptat,
Caci a mea soarta, trista, fatala,
Zambirii tale prada m-a dat.
Astfel in cranguri o pasarica
Aude-aproape un ciripit,
Zboara indata, si fara frica
Langa coliba ea s-a oprit.
Priveste,-asculta, dar fara veste
Tainica cursa ce i s-a-ntins
Se-nchide roaba ea se gaseste;
Un glas s-aude zicand "team prins".
Si vanatorul ce imiteaza
Pe frunzulita un glas strain,
De viclesugu-i se ingamfeaza,
De bucurie el este plin.

O! cate lupte, cate suspine,
Tacuta noapte n-a ascultat;
Cate pustiuri de groaza pline
A mea durere n-a vizitat!
M-a vazut soimul pe-nalta stanca,
A carei varfuri s-ascund in nori,
Si al lui tipat in valea-adanca
S-a-ntins departe plin de fiori.
Dar nici pustiul, nici departarea,
Gandiri cumplite n-au biruit:
Molizii, brazii, ce port racoarea,
Ei suferinta-mi n-au racorit.
Te iubesc astazi ca mai-nainte,
Ca in minutul cel incantat,
Cand eu de pieptu-ti tanar, fierbinte,
Tremurand, fruntea-mi am rezemat.
Minutu-acela-n veci ma munceste,
Ca o sentinta e-n mintea mea;
De ating fruntea-mi, simt ca zvacneste,
Focul din sanu-ti arde in ea.
Fierul cel rosu, care-l apasa
Mana cruzimii pe-un osandit,
Mai adanci urme nici el nu lasa,
Decat minutul acel dorit.

A mea durere trecut nu are;
Ea nici va creste, nici va scadea;
Si fericita, dulce uitare
Ce crezi ca cearca inima mea
E c-acea trista, vie tacere,
Care domneste dupa razboi
Pe-un camp de groaza si de durere,
De morti, de chinuri si de nevoi:
Unde un tata pe un fiu plange,
Unde nadejdea toata-a-ncetat,
Unde se-nalta un fum de sange,
Ca blestem jalnic si necurmat.
Mai mult d-atata nu poti a face:
Asta e soarta ce mi-ai gatit,
Singurul bine, singura-mi pace,
Dupa amorul ce-am suferit.




Nu, a ta dragoste


Aceasta pagina a fost accesata de 831 ori.
{literal} {/literal}