Umbra lui Mircea. La Cozia

Umbra lui Mircea. La Cozia

de Grigore Alexandrescu


Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate;
Catre tarmul dimpotriva se intind,se prelungesc,
s-ale valurilor mandre generatii spumegate
Zidul vechi al manastirei in cadenta il izbesc.

Dintr-o pestera,din rapa,noaptea iese,ma-mpresoara;
De pe muche,de pe stanca,chipuri negre se cobor;
Muschiul zidului se miscapantre iarba se strecoara
O suflare,care trece ca prin vine un fior.

Este ceasul nalucirei:un mormant se dezvaleste,
O fantoma-ncoronata din el ieseo zaresc
Iesevine catre tarrmuristain preajma ei priveste
Raul inapoi se tragemuntii varful isi clatesc

Ascultati!marea fantoma face semnda o porunca
Ostiri,taberi fara numer imprejuru-i inviez
Glasul ei se-ntinde,creste,repetat din stanca-n stanca,
Transilvania-l aude,ungurii se inarmez.

Oltule,care-ai fost martur vitejiilor trecute
Si puternici legioane p-a ta margine-ai privit,
Virtuti mari,fapte cumplite iti sunt tie cunoscute,
Cine oar poate sa fie omul care te-a-ngrozit?

Este el,cum il arata sabia lui si armura,
Cavaler de ai credintei,sau al Tibrului stapan,
Traian,cinste a Romei ce se lupta cu Natura,
Urias e al Daciei,sau e Mircea cel Batran?

Mircea! imi raspunde dealul;Mircea! Oltul repeteaza,
Acest sunet,acest nume valurile-l priimesc;
Unul altuia il spun;Dunarea se-nstiinteaza,
Si-ale ei spumate unde catre mare pornesc.

Sarutare,umbra veche! priimeste-nchinaciunea
Da la fiii Romaniei care tu o ai cinstit;
Noi venim mirarea noastra la mormantu-ti a depune;
Veacurile ce-nghit neamuri al tau nume l-au hranit.

Ravna-ti fu neobosita,indelung-a ta silinta;
Pana l-adanci batranete pe romani imbarbatesti;
Insa,vai!n-a iertat soarta sa-ncununi a ta dorinta,
Si-al tau nume mostenire libertatii sa il lasi.

Dar cu slabele-ti mijloace faptele-ti sunt de mirare;
Pricina,nu rezultatul,laude ti-a castagat;
Intreprinderea-ti fu dreapta,a fost nobila si mare,
De aceea al tau nume va fi scump si nepatat.

In acel locas de piatra,drum ce duce la vecie,
Unde tu te gandesti poate la norodul ce-ai iubit,
Cata ai simtit placere cand a lui Mihai sotie
A venit sa-ti povesteasca fapte ce l-a stralucit!

Noi citim luptele voastre,cum privim vechea armura
Ce un urias odata in rozboaie a purtat;
Greutatea ei ne apasa,trece slaba-ne masura,
Ne-ndoim dac-asa oameni intru adevar au stat.
...
Au trecut vremurile-acelea,vremi de fapte stralucite,
Insa triste si amare;legi,naravuri se-ndulcesc;
Prin stiinte si prin arte,natiile infratite
In gandire si in pace drumul slavei il gasesc.

Caci razboiul e bici groaznec,care moarte il iubeste,
Si ai lui sangerati dafini natiile il platesc;
E a cerului urgie,este foc care topeste
Crangurile inflorite,si padurile ce-l hranesc.
...
Dar a noptei neagra manta peste dealuri se lateste,
La apus se aduna norii,se intind ca un vesmant;
Peste unde si-n tarie intunericul domneste;
Tot e groaza si tacereumbra intra in mormant.

Lumea e in asteptareturnurile cele-nalte
Ca fantome de mari veacuri pa eroii lor jalesc,
Si-ale valurilor mandre generatii spumegate
Zidul vechi al manastirei in cadenta il izbesc.


Propasirea, 7 mai 1844




Umbra lui Mircea. La Cozia


Aceasta pagina a fost accesata de 1400 ori.
{literal} {/literal}