Manastirea dintr-un lemn
de Grigore Alexandrescu
Multumiti de buna petrecere de la Cozia, ne porniram de acolo in dispozitiile cele mai bune, si intorcandu-ne prin Ramnic luaram drumul Manastirii Dintr-un lemn, care este in departare ca la doua postii de la cea dintai manastire. Departandu-ne de oras si lasand Oltul in stanga noastra, perspectiva lua alta fata : acum n-aveam a mai vedea nici munti inalti, nici ape marete. Rauri multe, dar mici, care curg in deosebite directii, care aci se impreun, aci se despart si se intalnesc iara, ca sa intre deodata in raul cel mare, dealuri in proportia apelor, dar impodobite de cranguri frumoase, in sfarsit, toate mici, dar toate cochete si elegante. Iata ce intalnesti de la Cozia pana la Manastirea Dintr-un lemn, asezata asemenea in marginea unui deal.
Ca sa luam lucrurile pe rand, trebuie mai intai sa vorbim de traditia ce se pastreaza asupra zidirii acestei manastiri.
Cu vreo treizeci ani inainte de a se zidi biserica, un cioban isi avea stana in locul acela pe coasta dealului. intr-o noapte i se infatisa in vis Maica Mantuitorului, poruncindu-i sa taie stejarul cel mare ce era langa stana. Ciobanul insa nu socoti de cuviinta a se osteni sa execute porunca: dar visul se repeta in mai multe randuri, amenintandu-l cu pedepse care il facura sa se arate ascultator; abia lovi de cateva ori cu securea, si copacul, ce era sec, cazu. in mijlocul lui se gasi o icoana pe care ciobanul o aduse la biserica satului; dar noaptea, aceeasi viziune i se arata, porun- cindu-i sa faca biserica in locul unde a fost copacul; ducandu-se la acel loc, gasi iarasi icoana ce disparuse din biserica. Atunci, ajutat de tovarasii sai, ciobanul facu o bisericuta de lemn, ce se vede inca pe deal din susul manastirii; pe radacina stejarului este zidit oltarul, si multe minuni s-au facut atunci de catre icoana aceea.
Mai in jos de biserica de lemn este un alt stejar vechi, nepot al celui taiat, fiindca se trage din radacinile lui: acesta asemenea face minuni intocmai ca raposatul unchiul sau; intre altele, este una de care starita si celelalte maici ne-au incredintat: ele spun dar ca, in timpul ocupatiei turcesti, pe la 1822, unul dintre ei, avand trebuinta de lemne, a voit sa-si faca provizie din copacul cel sfant. in zadar i s-a zis ca aceasta este o nelegiuire grozava, turcul care nu-si aducea aminte sa i se fi citit in Coran==aseme- nea lucrari, s-apuca de taiat ; dar la cea dintai lovitura toporul ii sari din maini si el cazu mort. Capetenia musulmanilor, ca sa razbune nenorocirea mortului, indatora pe maici de-l platira cu trei sute lei, caci, desi era bine incredintat ca nu l-au taiat ele, dar zicea ca astfel o cere dreptatea, fiindca copacul este al manastirii. Cel putin de aceasta minune nu ne puturam indoi, caci toate maicile tineau minte ca au platit bani.
La sosirea noastra acolo, gasiram patru dame craiovence, care facusera sfantul pelerinagiu pentru deosebite pricini. Am avut placerea a le insoti la vizita ce au dat minunatului stejar, din care, cu multa devotie, au rupt cateva frunze, s-au inchinat, le-au sarutat si le-a bagat in san.
Matei Basarab, print religios, ca cei mai multi din timpii vechi, auzind de aflarea icoanei de care vorbiram, fonda pe la 1640, in poalele dealului, in josul bisericii de lemn, o frumoasa biserica, in care se vede ca icoana a primit sa fie mutata. Devotia credinciosilor, si mai ales a femeilor credincioase, a impodobit cu cercei de smaranduri, coleturi si diademe scumpe aceasta veche icoana, imbracata peste tot in argint de logofatul C. Campineanul.
inauntrul bisericii, in dreapta, se vede un mormant a caruia inscriptie abia se citeste; pe piatra, la cap, este sapata o cununa, in ea vulturul, si de amandoua partile cate un heruvim: acest mormant este al familiei tale, viteazule serban, print demn a te odihni in sfantul lacas zidit de Matei Basarab; timpul si oamenii ti-au lipsit pentru libertatea noastra! dar romanii iti vor fi totdeauna recunoscatori pentru bunele tale cugetari; tu stiai ca luminile si invatatura, vrajmasi ai tiraniei, sint prieteni si reazem al printilor celor buni. Ocolit de invatati straini, onorand si incurajand pe ai tarii sale, introducand artele si intemeind scoale pentru educatia publica, tu ai vrut sa formezi cetateni, si ai fost din micul numar de printi incepatori ai civilizatiei si fala noroa- delor. Odihneste in pace, mareata umbra, ocolita ca de atatea diademe de suvenirele faptelor tale; si, cand bolta bisericii rasuna de gloria dumnezeirii, cand credinciosii isi fac rugaciunea in limba parintilor nostri, cand intelegem aceea ce vrem si aceea ce zicem, gandeste atuncea cu multumire ca numele tau ne va fi totdeauna scump, pe cata vreme vom fi romani si vom avea o limba.
Manastirea are un aer de veselie si se tine in starea cea mai buna, in curatenia cea mai placuta. Aceasta face onoare staretei de acum si dovedeste ca femeile au pentru ingrijirea casnica un dar deosebit, la care barbatii sau nu vor, sau nu pot a ajunge. Acolo locuiesc vreo nouazeci de maici, si eu nu indemn pe nimeni sa le viziteze, de voieste a-si mantui sufletul. Multe din ele sint june, multe inca copile, care nu stiu nici cum, nici pentru ce se afla acolo.
Ar fi de trebuinta sa ridice cineva glasul impotriva nedreptului obicei de a inchina la slujba lui Dumnezeu niste fiinte a carora judecata inca slaba nici stie pretui marimea indatoririlor, nici poate avea libertatea alegerii; cu cit mai ales de vom zice ca multe sint silite de parintii lor sa imbratiseze aceasta viata! Oare pentru greselile ce pot face si pacatele in care pot cadea, cine trebuie sa raspunza, ele sau parintii? Cand in ochii acoperiti de valul fecioriei arde focul dorintelor, cand sub rasa calugareasca bate o inima fierbinte, oare sint ele de osandit daca, in loc de rugaciuni sfinte, de cugetari ceresti, duc la altar suspinuri inecate si patimi osandite? A fi primite acolo femeile care dezgustate de lume si de nenorociri isi aleg azilul acesta ca liman de scapare, sau acelea ce au o aplecare hotarata pentru viata din manastiri, nimic mai bun ; pentru aceea s-au inzestrat de fondatorii lor cu dari si venituri; dar ca un tata, spre a-si imputina cheltuielile, spre a scapa de grijile inzestrarii sa sacrifice pe una din fiicele sale ca sa noroceasca pe alta, aceasta mi se pare a pacatui deopotriva inaintea oamenilor si inaintea lui Dumnezeu. Multe nenorociri, ca sa nu zic crime, s-au intamplat din pricina acestui necrestinesc obicei. Un boier batran cu care vorbeam despre aceste lucruri imi dete un manuscris in care citii urmatoarea nuvela, ce mi se paru a merita sa fie cunoscuta, si pe care o inserai aici, modificand putin stilul manuscrisului ce era anevoie de inteles.
Manastirea dintr-un lemn
Aceasta pagina a fost accesata de 2090 ori.
