Scrisoare catre Ion Ghica (12 august 1850)

Scrisoare catre Ion Ghica (12 august 1850)

de Grigore Alexandrescu


12 avg. 1850, Bucuresti

Iubite prietene,

Imi place scrisoarea din 20 iulie trimisa prin d. Narti si ti-as fi raspuns mai de mult de nu as fi priimit-o tocmai la 8 avg. lucru de care ma mir, caci el a venit deodata cu d. Nughe si biletul adus de acest din urma l-am priimit inca de atunci. Oricum, iti voi raspunde deodata la amandoua scrisorile, incepand de la cea mai proaspata (dupa data priimirei).
Si mai intaiu nu prea inteleg ce am a-mi reprosa in intamplarile anilor trecuti, nici cum as fi putut opri influenta populara de a se concetra in mainil acelor oameni ce nu o merita; simt insa, dupa dorul ce am de prieteni, ca nu sint nici mort, nici ingropat, numai ma tem a nu ajunge si una si alta indata ce s-ar baga de seama ca sint viu. Cu toate acestea, tto fac aceea ce poci si vaz cu multumire ca oamenii nu sint dispozati a se insala lesne. Afara de partida acelor ce voiesc sa domneasca cu orce pret, afara de spionii lor, unpscuti cam deobste, care voiesc sa indatoreze pe acei ce ne iubesc indestul, incat sa nu se indure a ne parasi, si de nemultumitii care cred ca n-au decat sa castige la o rasturnare a lucrurilor, fie de orce fel, nimeni nu doreste aceasta, si acei care ar dori-o s-ar incerca-o nu crez c-ar izbuti. Daca miscarea de la 848 a izbutit vremelniceste, aceasta a fost ca imprejurarile erau altfel, ca era mai iertat pana la oarecare punct sa se astepte cineva la niste rezultaturi faorabile si, in sfarsit, ca intre oamenii care dirija intreprinderea, era unii care putea insufla o dreapta incredere. Adevarul auz pe toate zilele ca sa vorbesc prin cazinuri si prin unele case cuvinte aprinzatoare: ca se pregateste o rascoala care va eclata negresit indata ce vom ramane singuri. Dar acei care isi iarta asemenea cuvinte, sint din a doya clasa a oamenilor de care ti-am vorbit, ei au priveleghiu si prin urmare a nepedepsirea lor [entru cuvinte care ar duce pe altii la Znagov insufla tuturor o adanca sfiala. Mie mi se intampla sa merg cateodata pin targ (caci tirguiesc adesea fara parale). Saz pe taraba vreunui negutator (dupa cum sedeam amandoi la bacania unui mic targulet) si vorbesc acesti oameni s-ar feri ca de foc de o intamplare care ar comprometa patriotica vanzare a marfurilor. Cat pentru popolul nesuveran, el mai mult decat orcine plateste oalele sparte si n-are nici o aplecare a incerca asa de proaspat. Dea Dumnezeu numai ca inbunatatirea institutiilor cu care ne flatam sa fie in adevar in capul acelora ce ne guvernez. Eu unul vad ca cercam a ne asigura improtica viitorului prin ostiri de dorobanti si de graniceri iar nu atlfel. Poate cugetile sa fie prea bune; eu aceasta nu o cunosc; stiu numai ca iadul e asternut cu asemenea pietre. Ai auzit negresit sau n-ai auzit de un proiect pentru patentari, care s-a dat in cercetarea divanului. Acel proiect indatora pe boierii care vor intreprinde negot a plati patenta ca si ceilalti muritori de rand. Ei bine, as fi vrut sa fii fata ca sa vezi furia si mania lor; sa vezi cu ce majoritate absoluta au epadat acel articol, si atunci sa-mi spui daca letiile trecutului le a fost de vreun folos. In zadar m-am cercat a dovedii unora din d-lor ca aceasta lepadare ii compromita in opinia publica si ca dau guverului un mare avantaj (pricepi ca cu aceasta vream sa le atit fireasca d-lor jaluzie). Le-am adus de exemplu cea mai uternica aristocratie, pe aceea a Engliterii, si le-am zis multe frumoase cuvinte care le-am invatat de la ministru instructiunii publice: toate au fost in zadar, si n-am izbutit decat a le da o urata idee despre sentimentele mele.
Nu-mi vine asemenea a crede nici ca unii dintr-insii incep a-si intoarce ochii catre Turchia, caci dupa cum mi se pare, cel putin pana acum posturile nu le vin de acolo; dar socotesc ca Turchilii nu trebuie sa-i pese mult de dispozitiile lor; influenta austriaceasca iar nu este de temut: simpatiile rumanilor nu sint deloc pentru dansa. Despre altele sint incredintata ca interesul nostru, dupa cum ici, este a ne tinea lipiti de imperiu.
Cat pentru a influenta pe omul arogant si antipatic de care vorbesti, aceasta este mai presus de puterea noastra; geniurile cele mai mari nu se influenseaza decat de cei asemenea lor, si daca nu s-ar atinge aceasa de viitorul ostru, as fi cu desavarsirea de ideea d-lui Titov.
Iti multumesc ca mi-ai procurat cunostinta d-lui Nughez care mi se pare un om foarte cumsacade. N-am vut inca prilejul a-l indatora la nimic, caci el are aici cunostinte puternice. La dansul am facut cunostinta d-lui Comisar, care mi-a aratat multa bunavointa, zicandu-mi ca ma cunoaste de mai-nainte, si ca de mult s-a informat despre mine, desi n-am mers niciodata a-l vedea. Aceasta m-a indemnat a-i face o vizita, in care am ramas foarte multumit: mi-a vorbit cu stima de tine. Nu l-am intrebat cum ma cunoaste, dar te banuiesc mult in aceasta privinta si crez ca de ma vei fi instiintat, s-a perdut scrisoarea. Prin urmare  de sa va intampla sa-i scrii nu uita a-i multumi pentru prietesugul ce iti pastreaza si care sa pare a se rasfrange asupra-mi.
Inchipuieste-ti ca d. Nughez trece aici in ochii multora de Lamartine in persoana. Aceasta nu ar fi nimic, dar bietul om sa afla bolnav de a treia zi dupa sosirea sa. Boala lui, care o cunosti poate si care il tine obisnuit cate doua-trei zile, astadata sa pare mult mai pizmasa atat prin prelungire cat si prin marimea durerilor. Doftorii nostri fac aceea ce pot. Baga de seama a nu te gresi sa spui ceva despre aceasta familii sale, caci el m-a ruagt mult sa-ti recomandez o absoluta tacere, nevrand sa mahneasca fara trebuinta pe femeia sa si nadajduind a sa indrepta curand.
Iti tirmit aceste randuri prin curierul ex.-sale, care mi-a dat voie a-i incredinta orce voi avea sa-ti scriu si socotesc ca acest mijloc de corespondetna este mai sigur decat orcare altul.
Poate am mai uitat ceva din cate aveam sa-ti scriu, dar va fi pentru alta data, caci ma doare tare o masea.
Al tau din toata inima,
Gr. Alexandrescu




Scrisoare catre Ion Ghica (12 august 1850)


Aceasta pagina a fost accesata de 816 ori.
{literal} {/literal}