Scrisoare catre Ion Ghica (1 octombrie 1852)
de Grigore Alexandrescu
1 octomvr. 1852
Iubite prietene,
Iti multumesc dinainte pentru mataniile ce-mi fagaduiesti prin scrisoarea ta din 10 septembr., si te rog sa nu-mi supozezi nici un fel de iluzii in privinta frumoasei mele (dupa cum o numesti), caci este multa vreme de cand nu mai am iluzii pentru nimic, afara numai pentru prietesug, de vreme ce intalneste cinevas in piata prieteni ca tine. Prin urmare, cand auzi ca fac cate o nerozie, crede ca o fac cu sangile cel mai rece si numai ca sa se implineasca scriptura.
Iti inapoiez cu aceatsa ocazie scrisoarea ce mi-ai trimis pentru Duca, caci bietul om dupa cum am aflat n-a fost priimit in tara si acum nu stiu unde se afla.
Zilile acestea s-a intamplat aici ceva scandalos. Costache Sutu, aflandu-sa in judetu Buzaului pe la mosiile sale, plecase sa desgroape o comoara insotit de vreo douazeci de oameni inarmato. Carmuitorul, d. Iarca, banuind ca intreprinderea sa este revolutionara, l-a calcat fara veste si l-a arestuit, legand pe oamenii sai. Acum Sutu cere satisfacsie si pasport sa plece peste granita. Consulul rus sa arata nemultumit de urmarea arministratii si consiliul administrativ cerceteaza pricina din porunca domnului care lipseste prin judete.
Mai deunazi un negutator care astepta de multa vreme aducerea la indeplinie a unei hotarari judecatoresti, pierzand rabdarea a intrat in tribunalul Ilfovului, secsia I-a, si a navalit asupra judecatorilor strigand in gura mare: "inchinati-va, inchinati-va, ca am sa va omor". Din norocire dd, judecatori alunecasera in vreme subt masa si un biet avocat ce se afla acolo din intamplare a priimit pumnii si palmele in locul lor! Acum sa vorbeste ca judecatorii sa vor alege pe viitor nu dupa stiinta si caracter, dupa care nu s-au ales niciodata, ci dupa taria trupului, ca sa se poata lupta cu impricinatii. In sfarsit ca sa ai o idee de buna stare a partii judecatoresti,afla ca C. Balaceanu (cel tanar) este judecator la inalta curte.
Nu stiu de ai auzit de d. Sasan inginerul, pe care l-am adus ca sa ne faca drumurile. El are 200 galbeni pe luna, afara de casa, mobile si toate cele trebuincioase. Din nenorocire aducerea lui va fi de putin folos, caci lipsa mijloacelor nu iarta a sa face mai mult de o postie pe an; dar orcum aceasta ne da un aer de natie progresista, aratandu-ne in relatii cu guvernul frantez ca sa ne imprumute oameni de stiinta. Avea asemenea si un corp de padurari frantuzi cu uniforme foarte frumoase, care de un an de cand sa adla aici n-au curatit nici o padure afara de ale m.-sale, caci inteleptul print n-a vrut a expoza padurile statului la toporul streinilor, pana a nu face incercare la ale sale.
Zidaria teatrului cel mare este aproape ispravit. Acesta e costisit pana acum vreo suta treizeci mii galbeni, cheltuiala nepotrivita cu zidirea si care a indemnat pe sfatul administrativ sa ceara de la domn oranduirea unei comisii sa cerceteze unde s-au ascuns acesti bani. Dar este de crezut a nu sa vatama nimeni cu aceasta, caci la noi toate sa fac cu forme.
Scrie-mi ceva despre starea lucrarilor de acolo, care sa par a fi destul de incurcate. Trimite-mi asemenea si istoria Kogalniceanului, sau cel putin raspunde-mi o data pentru totdeauna ce pricina este de nu poti sa mi-o trimiti.
Printul Gh. Stirbei n-a pus inca epoleturile de pasa. Numirea sa la acest grad sa vede a fi foarte neplacuta puterii protectorite. De aici sa zice sa fi viind si refuzul ce a priimit tati-so la voia ce a cerut de a-l trimite spre inchinaciunea imparatului Nicolae, ce venise in revizie la marginea hotarelor imparatiii sale. Domnul nostru manevrand ca sa se tie intr-un favor deopotriva de amandoua partile, imi este teama ca va avea soarta vanatorului care voia sa prinza doi iepuri deodata, dupa cum zice Alexandrescu sau nu stiu cine, si i-a perdut pe amandoi.
Recomandeaza-ma, te rog, la suvenirul onorabilii tale sotii si daca pitaru Taiche, poetu din Bolintin, sa afla inca acolo arata complimentele mele, si spune-i ca am citit cu placere si pitacele si sineturile lui cele din urma, care s-au tiparit la Iasi.
Spune-mi si ce mai stii de la ambasadorul din Persia.
Al tau prieten
Scrisoare catre Ion Ghica (1 octombrie 1852)
Aceasta pagina a fost accesata de 1658 ori.
