Scrisoare catre Ion Ghica (2 ianuarie 1853)

Scrisoare catre Ion Ghica (2 ianuarie 1853)

de Grigore Alexandrescu


2 ghenar 1853, Bucuresti

Iubite prietene,


Intemeiat pe cuvantul unui filosof grec, care zice ca un lucru inceput este pe jumatate savarsit, incepusem de multa vreme o scrisoare prin care iti multumeam pentru mataniile ce mi-ai trimis si iti raspundeam la cele scrise despre Steriadi. Dar acea scrisoare, infruntand autoritatea filosofiii, a ramas numai la inceput si n-a putut ajunge nici pana acum la jumatate, din pricini streine de vointa mea. Intorcandu-ma dar acum la cele ce incepusem sa scriu atunci, te intreb de pretul mataniilor, caci nu pretinz sa-mi faci daruri, nestiindu-te asa bogat in imprejurarile de astazi. Si, ca sa te indemni mai mult a-mi spune pretul, afla ca acele matanii destinate frumoasei mele (dupa cum o numeai), am avut intelepciunea a le pastra pentru mine, ingrijind a ma certa cu Nimfa sik a ma desface de d-ei tocmai in ziua cand le-am priimit.
Steriadi se pare mahnit pentru opinia ce ai despre dansul; el m-a incredintat totdeauna ca nu numai n-a cercat sa-ti vatame interesurile, dar a oprit prin orce mijloace pe tarani de a sa muta in asa mare numar pe cat ei ar fi vrut. Spre dovada la aceasta mi-a dat o lista de un insemnat numar care cerea sa se mute, dar socotii de prisos sa ti-o trimit.
Alaltaieri, in seara de anul nou s-a inogurat cu pompa teatru cel mare, care este foarte bogat inlauntru, desi nu este fara defecturi, nici de vreo arsitectura aleasa. Multimea privitorilor asazati in parter, in trei randuri de loje si in galeria de sus, in rai, facea privelestea cu totul mareata. Pacat numai ca nici jocul actorilor, nici piesa  aleasa n-a raspuns la marimea localului si a solemnitatii. Dd. consoli asista la aceasta deschidere: cel rusesc si cel nemtesc era intr-o loja cu domnul. Dar apropo de cel rusesc (care nu stiu de ce ma uraste foarte mult), sa vorbeste pe aici ca n-ar fi in bune relatii cu seful statului si ca ar fi cautand sa-si faca unul altuia, cate o slujba din acelea ce isi fac intre dansii cu atata placere oamenii politici. Dar acolo unde te afli rebuie sa le stii acestea mai bine decat noi. Asa instiinteaza-ma si pe mine de starea lucrurilor si de uneltirile arsifanariotului Capu-chehaia.
Te-am intrebat in mai multe randuri despre istoria Kogalniceanului dar niciodata nu mi-ai raspuns la aceasta. Sa stii dar ca pe viitor voi sfarsi totdeauna scrisorile mele, cum incepea cuvintele sale la Senat renumitul Caton. El cere daramarea Cartaginei, si eu voi cere istoria, pana cand imi vei arata cuvintele ce te opresc de a mi-o trimite.
Te imbratisez.




Scrisoare catre Ion Ghica (2 ianuarie 1853)


Aceasta pagina a fost accesata de 682 ori.
{literal} {/literal}